Petrecerea de dinainte de nuntă

obicei nuntaDesigur că acum o nuntă are cu totul alte coordonate față de cu numai 60-70 de ani mai înainte, când nu se (prea) punea problema de fotografii la nuntă, la oraș, căci la sate acestea lipseau aproape cu desăvârșire. Filmare la nuntă? Poate în societatea „high-life” din marile orașe ale țării, societate constituită aproape exclusiv din protipendada comunistă, căci aceștia dețineau în mare măsură și mijloacele financiare sau tehnice de realizare a filmelor. Nu mai vorbim de dreptul de a practica profesia de fotograf de nuntă, care era acordat cu zgârcenie și doar „sufletelor devotate” din cooperația meșteșugărească.

Totuși, în mediul rural din Moldova, iar mai cu seamă în localități izolate, se mai păstrează urme de obiceiuri de nuntă autentică. Astfel, pregătirile încep de miercuri, când se cerne făina și joi, la socrul mare, se adună fete și flăcăi și se face păsatul – o măcinătură mare din grăunțe de porumb sau mei pentru sarmale.

Sâmbăta, după ce se fac ultimele chemări la nuntă, la mire sau la mireasă acasă se „jucau vedrele”, obicei cu rachiu mult. Mirele este barbierit (cu sapa uneori!) ca semn al trecerii ireversibile de la feciorie la bărbăție. Un semn deosebit al purității căsniciei este chiar stropirea feței mirelui cu apă și busuioc de către mireasă. Se face schimb de plocoane, adică mirele ia hainele miresei și invers, iar petrecerea de dinainte de nuntă continuă după binecuvântarea părinților și retragerea lor în casă. De remarcat că viitorilor soți nu li se îngăduia să participe la petrecerea de dinaintea nunții.

Se întâmpla ca dacă mirii locuiau în localități diferite, în ziua de vineri să se țină o petrecere la mireasă acasă, iar apoi să fie adusă cu alai mare la locuința mirelui.

Spațiul românesc are obiceiuri relativ asemănătoare, obiceiul bărbieritului mirelui fiind și în Transilvania. În mediul rural din Ardeal mireasa cosea motive florale la pălăria mirelui, pe care o va purta în noaptea nunții iar numărul floricelelor trebuiau neapărat să spună anii bărbatului. Mai sunt obiceiuri românești specifice unei nopți de dinainte de nuntă care variază în funcție de regiunea istorică, s-ar putea aminti împodobirea brazilor, ridicarea mirelui pe scaun de trei ori, udarea lui și apoi uscarea cu un ștergar aspru sau împărțirea unei azime la fetele tinere și nemăritate.

Astăzi, modernismul și-a spus deja cuvântul, iar noutatea în derularea unei nunți nu este neapărat ceva nociv, doar că societatea e mai grăbită, la modul general vorbind, iar pregătirile de nuntă nu mai sunt ce-au fost. Să spunem că este vorba de evoluție. Apoi, trăirea momentului nunții are o cu totul altă importanță, se dorește imortalizarea acestuia și difuzarea lui. Au apărut meserii noi: fotograf de nuntă, videograf…

Iar fotografii trebuie să surprindă tot ce se întîmplă la o nuntă, înainte, în timpul și când pleacă mesenii acasă!

Comments

comments