Chemarea la nuntă

chemarea la nunta in crasna

Invitaţiile la nuntă, alături de alegerea unui fotograf de nuntă, a celui care filmează, restaurantul… toate fac parte din pregătirile obişnuite unui asemenea eveniment deosebit în viaţa fiecăruia dintre noi. Dacă în trecut invitaţia la nuntă era mai curând un gest, o acţiune a mirilor şi vornicilor, astăzi invitaţiile la nuntă au devenit o adevărată industrie.

Se proiectează cu destul de mult timp înainte de eveniment, iar o invitaţie de acest tip a ajuns să fie ceva asemănător unei mici opere de artă. Există chiar firme specalizate în aşa ceva, iar târgurile de nunţi conţin de regulă şi sectoare dedicate special celor care produc invitaţii de nuntă. Apoi, odată stabilit conţinutul şi forma, invitaţiile se tipăresc şi se expediază prin poştă sau se înmânează personal de către miri. Dar… nu a fost întotdeauna aşa!

În Transilvania, chemarea la nuntă se obişnuia să se facă în duminica următoare logodnei. Viitorii miri se îmbrăcau în straie de sărbătoare şi împreună cu vornicii plecau să cheme oamenii. Luau împreună cu ei flăcăi şi tinere fete, gătiţi şi aceştia în port popular. Mirii poartă cu ei un colac mare, un toiag împodobit cu panglici tricolore sau roşii. Se colinda tot satul şi se chemau tinerii, prietenii, iar apoi se mergea la bătrâni şi la rudele apropiate.

Un semn distinctiv al acceptării sau nu a invitaţiei la nuntă era plosca plină cu ţuică dusă de către băieţi sau vinul pe care-l aveau fetele. Dacă doreai să participi la viitoarea nuntă atunci gustai, luai o gură cum se zicea.

La fel ca în Ardeal, şi în Moldova vornicii joacă un rol important. La chemarea la nuntă participă şi socri, dar merită menţionat şi un obicei care seamănă întrucâtva cu invitaţiile moderne de astăzi. Respectiv mirii fac nişte înştiinţări, pe care le scriu imediat după ce s-au logodit iar apoi joia sau sâmbăta se încalecă pe cai şi se merge prin sat. La fel, dacă vii, bei din ploscă!

În unele sate din Bucovina se mai făceau invitaţii la nuntă chiar şi în ziua când aceasta avea loc. La o astfel de chemare participau aproape exclusiv vornicii de nuntă, care aveau datoria să dea şi detalii despre cei care se cununau.

În Oltenia nu era lucru neobişnuit ca invitaţiile să se facă în săptămâna nunţii, printr-un alai asemănător cu celelalte provincii româneşti. La chemarea la nuntă participau chiar şi lăutarii.

Desigur că astăzi obieciurile de chemare la nuntă au suferit transformări, unele destul de importante. Astfel, datorită stilului de viaţă alert şi extrem de aglomerat invitaţiile de nuntă se adresează cu suficient timp înainte de eveniment. Astfel se obţine şi garanţia participării sau se dă răgaz celui chemat să-şi aranjeze treburile astfel încât să fie liber şi să poată participa.

Dacă în trecut neonorarea unei invitaţii la nuntă, pe care ai acceptat-o iniţial, nu era socotită a fi un afront, astăzi cei care promit şi nu vin sunt foarte prost văzuţi de către familiile celor doi soţi. Aceasta în primul rând din cauza cheltuielilor făcute în ideea participării.

Comments

comments